noian de fericire

"mi-ai scris în suflet, lacrimă de dor.
și ai știut că te aștept de-o veșnicie la porțile iubirii.
cu-aceeași frenezie de-nceput.
Mi-ai dedicat poeme.
și-n cuvânt ne-am regăsit
așa cum ne-am lăsat.
sau... parcă tot mai vii ne-am regăsit.
și timpul ce ne mai scrie încă poezii a stat în loc.
iar trupul ce se-mpletește parcă,
mai aprig cu-al tău trup e tot mai tânăr.
Dă-mi cerul tău! să te mai strig de sus, din zborurile noastre.
și lasă-mă, din nou să mă mai pierd în ochii tăi de veșnicii albastre.
Mi-ai desenat pe trup poveste de iubire neterminată.
așa cum viața ne-a lăsat ne vom trăi puținul.
așa cum unul altuia-am jurat n-o vom sfârși vreodat'.
ne-om împlini destinul...."