Iar vine noapte rece de octombrie iubite
Ce-mi tese nostalgii din noua toamna!
Cu frunze rasfirate-n ros’si -ngalbenite ,
La ploi marunte ,lungi, ea ma condamna
Am nostalgii.si insomnii. acum.de toamna,
Pe care le brodez pe o fila-n gand si rime
Cu tot alaiul din suflet visitor de doamna
Eu ti le daruiesc sa nu le stie-n lume nime ‘
Si in pragul acestei nostalgii autumnale
Te astept sa vii , cum doru-mi te-a chemat!
Sa stam pe-un covor tesut din frunza moale
Iubindu-ne asa cum de o vesnicie am visat
Ne va ploua de sus din cer cu mii de stele
Ai sa ma-ntrebi mirat ..ce sunt iubito??
Am sa-ti raspund..sunt versurile mele
Pentru iubirea ce-n toamna vietii ai oferit-o .
Intr-un tarziu am sa-ti adorm iubite in brate,
Uitand de mine , fara sa-mi pese de cei in jur
Gura si ochi si bratele-ti sa las sa ma rasfate
Ascunsi in juraminte ce-ncep cu” mon amour”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu